Hidden senses.

Ma uit la chipul sau minunat invaluita in intensitatea privirii lui ,si ca si cum mar vedea pentru prima oara .aplecandu-se inchide ochii si ma saruta cu pasiune.Gestul lui imi starneste dorinta....cand il vad asa,fascinat ,aplecat deasupra mea .....Doamne !imi da drumul bratelor si imi cuprinde capul in maine ,infingandusi degetele in parul meu ,iar trupul meu excitat se arcuieste raspunzand sarutului sau.Si,dint-o data sarutul lui se schimba :nu mai e tandru ,plin  se respect si admiratie ,ci pasional ,apasat si devorator .
 Dorinta imi pulseaza in sange,trezindu-mi  la  viata fiecare muschi si tendon ,dar,in acelasi timp ,simt un fior de spaima.https://www.facebook.com/lorena.cosminescu

Trairi

Aceeasi camera intunecata cu draperiile trase ,aceleasi obiecte imprastiate ....total dezordine.Cu patul ravasit si lumina difuza ce reflecta umbrele noastre pe pereti ,se simte o caldura intensa si incep sa tremur.Trece ceva timp pana ma linistesc si incep sa-mi intru in rol.
  -Oh, doamne cat esti de sexy,nu cred ca ti-am mai spus-o.
  -Nu, nu cred.
  -Poti sa o iei ca pe un compliment nu prea zic asta deobicei la femei.
  -Hm ,suna bine.
Nu trece mult si incepmsa ne apropiem ,ca doi nebuni hainele sunt aruncate peste tot .
Incep sa ma misc lasciv iar el incepe sa geme de placere .
-Ma inebunesti .
-Ma bucur ca-ti place.
Totul se termina frumos si se asterne si linistea ,ramanem imbratisati si cu saruturi calde imi atinge corpul.
-Ce ma fac eu cu tine ?O sa raman ceva timp pe aici.

Ganduri

Sunt nestiutoare,dupa atatea nenorociri aruncate in sufletul meu,destula nedumerire.Uneori nici nu imi dau seama prea bine ce simt.Ma aflu in intuneric si bajbai ca o visatoare,din cand in cand mai ating cate o raza de lumina,un cutremur ma zgaltie si ma trezeste din amorteala .Nu stiu ce e de fapt sufletul pierdut sau gandurile aiurite .

Viitorul este singurul lucru care se promite mereu.Dar prezentul ......,m-am saturat sa tot astept si de aceea m-am hotarat sa iau tot ce e bun din prezent,sa nu pierd nimic din ceea ce ma poate face fericita.

Learn about life

La început înveţi să respiri, atunci când ieşi din uterul mamei şi răcneşti din toţi rărunchii, apoi să mănânci singur, să mergi în două picioruşe, să scrii, să citeşti. Chestiile elementare, simple, de bază. Apoi, cu cât înaintezi în vârstă, viaţa îţi serveşte lecţii mai puţin subtile şi, deseori, mai puţin plăcute. Înveţi să te ridici ca apoi să cazi, înveţi care-i gustul înfrângerii, al inimii frânte din dragoste, ţi se predă lecţia succesului, dar şi a eşecului, înveţi că oamenii-s buni, dar pot fi şi ai naibii de răi, înveţi să fii şmecher ca să te poţi integra, înveţi că dragostea e pentru totdeauna, dar ţine 3 ani, că prietenii sunt şi nu sunt, că ridurile apar, înveţi că ţi-ai irosit tinereţea pentru bani iar acum nu ai cui să-i spui „Bună seara”, că sănătatea se pierde uşor şi se recâştigă greu, înveţi că un Visa poate cumpăra pantofi şi croaziere, dar nu şi inimi.

Înveţi că în viaţa asta te poţi baza întotdeauna pe Dumnezeu. Uneori pe tine. De prea puţine ori pe alţii. Înveţi să nu mai crezi în „Voi veni mâine cu siguranţă” şi nici în promisiuni. Înveţi că „Te iubesc” e de tinichea când e prea uşor spus, de nepreţuit când e şoptit după ani.

Înveţi că eşti un mozaic compus din alegerile şi faptele tale, că eşti sculptorul propriei tale fiinţe. Înveţi că oamenii care vorbesc mult fac puţin, şi că nu întotdeauna cuvintele lor au substanţă. Înveţi că dorul de bunici e nestins, că ai fost binecuvântat dacă ai părinţi buni, care se roagă pentru tine şi care ţi-au oferit o copilărie cu vată pe băţ şi dulceaţă de caise, nu cu vânătăi. Înveţi că fericirea e relativă, şi că nu trebuie să o aştepţi de la oameni.

Viaţa îţi arată că eşti mai fericit când ţii de mână un copil, decât o toartă de Hermes. Înveţi că bogaţii au mai multe probleme decât săracii, că oamenii care râd tare şi zgomotos fac asta ca să mascheze nişte suflete care plâng, înveţi că văzul, auzul, mirosul, respiratul şi tot ceea ce ni se pare banal sunt de fapt cadouri minunate pentru care trebuie să mulţumim zilnic.

Înveţi că nimic nu e pentru totdeauna, şi că viaţa are prostul obicei să facă surprize: unori de vis, alteori de coşmar. Înveţi să apreciezi ceea ce ai, şi ajungi să înţelegi că un Vertu nu valorează nimic pe holul de la Oncologie.

Înveţi că-n viaţă trebuie să ai răbdare, şi că satisfacţiile vin atunci când munceşti mult. Înveţi că tinereţea e imprudentă şi dragostea de la 20 de ani e frugală, că iubirea e ca vinul, cu cât vine mai târziu, cu atât e mai preţioasă şi mai intensă. Înveţi că imposibilul e atât de posibil, şi că orice vis prinde contur dacă nu uiţi să crezi.

Înveţi că iubirea adevărată nu se măsoară în partidele de sex nebun, ci în serile când adormi zâmbind în braţele celuilalt, istovit după o zi de rahat. Înveţi că gânguritul unui copil este cea mai dulce melodie. Înveţi că dacă un om nu te iubeşte cum vrei tu, asta nu însemnă că nu te iubeşte.

Înveţi că depresia se tratează cu spovedanie şi „Tatăl Nostru”, nu cu Xanax şi psiholog. Înveţi că e bine să economiseşti pentru zile negre în zilele albe, şi că oamenii te vor dezamăgi mereu, datoria ta fiind să înveţi să-i ierţi. Şi să fii tolerant. Înveţi că dovada supremă de iubire e să te bucuri când omul iubit este fericit lângă altcineva şi că, uneori, doar uneori, oamenii te pot surprinde plăcut. Cu nişte flori galbene.

Toamna

"N-o să știm niciodată prin ce minune trecem de la vară înspre toamnă. Undeva se rupe un echilibru care n-are de-a face cu timpii calendaristici, cu temperaturile sau cu intemperiile. Toamna este, de fapt, o plăsmuire de aer și timp. Atât! Restul înseamnă imaginația fiecăruia dintre noi. Împodobim timpul și aerul aidoma unui pom de Crăciun: frunze, ploi, ruginiu, melancolie… Toamna nu este ceea ce am crezut noi ani de-a rândul, fie că a fost vorba de copilărie, de adolescență sau de vârsta unui om mare.
Toamna este un sentiment, toamna nu este un anotimp. Este sentimentul acela nedeslușit al scurgerii timpului fără să-ți pese, al abandonului ca ultimă formă de frondă, de libertate, de răzvrătire, în cele din urmă.

Toamna poate fi sentimentul cuțitului înfipt în rană, răsucit până la prima zăpadă. Toamna mai este și sentimentul acela pierdut pe care îl regăsești bucuros de fiecare dată, ca o dovadă că trecerea timpului n-a risipit cu totul din tine ideea de aventură în jurul sufletului. Nu știu dacă trecerea de la vară la toamnă se poate da în scris. Însă cu siguranță că toamna nu ține cont de trecerea calendaristică a suratelor sale. Tocmai pentru că e un sentiment, ea nu-și permite suficiența unei continuări, a unei treceri ca o punte. Am putea s-o acuzăm de trufie atunci când îi cădem în plasă, dacă n-am ști că se petrece odată cu noi, ca zborul unui fluture în chihlimbar.
Hărțuiala unui sentiment așa cum este Toamna te poate pune la zid și te poate executa fără să te avertizeze măcar cu vreo culoare. Sau, dimpotrivă, te poate înălța, înălțându-se pe sine.
Toamna nu e un anotimp, toamna poate fi un sentiment…"

"O femeie care sa fie mereu in gandurile lui,sa stie sa-i starneasca dorinta,sa-i aprinda pofta,asemenea unui pahar de wshisky incalzit cand e tinut intre doua maini."