Niciodata nu mi-am destainuit iubirea prin viu grai ,dar daca privirile pot vorbi,atunci si cel mai idiot dintre idioti ar fi putut ghici ca eram îndrăgostită de el pana peste cap.
in cele din urma ma inteles si mi-a răspuns cu cea mai dulce privire ce se poate inchipui..
Recunosc cu rusine ca in loc sa raspund placeri m-am retras in mine ca un melc,mai rece , si nu am aratat exact ce simt ......pana cand mi-am pierdut mintile,maucita de nedumerire si de rusine de presupusa mea eroare .
Aceasta bizara atitudine mi-a creat reputatie de femeie usoara si lipsita de suflet ,reputatie pe care numai eu stiu cat de putin o merit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu