joi, 4 iulie 2013

Viata ca o piesa

 Viata e ca un teatru,iar noi in ea suntem niste actori.


Adio maiestre...ti-ai jucat piesa pana la final ,felicitari pentru drama din viata mea.Ti-ai ales un scenariu bun si de-ai schimba ideeile si de a nu mai crede in nimeni.

actul  1

Nu era cel mai bogat, dar nici sărac nu era. Îi plăcea să atragă femeile, să întreţină relaţii amoroase, apoi să le părăsească. A trăit din plăcerea de a vedea cum se topesc femeile după el, cum plâng pe umărul lui, având o părere foarte proastă despre ele.

Ti se potriveste manusa  ,nici nu pot sa fac diferenta intre tine ca persoana si personaj.

actul 2

Ele iubeau, eu mă jucam. Nu m-au atras femeile cu personalitate puternică, ci femeile frumoase. Prin patul meu au trecut femei incredibil de frumoase. Mă opream cu maşina la orice fustă, făceam complimente uneia, mă întorceam şi o curtam pe alta. Nu-mi mai aduc aminte numele tuturor femeilor cu care am ajuns în aşternut. Am preferat să mă distrez în cluburi, dansând dezlănţuit, să număr partidele de sex prin hoteluri şi în sânul naturii, dar n-am iubit niciodată cu adevărat. O sunam, o invitam la restaurant sau în altă parte atât cât eram interesat de ea, apoi o părăseam şi plecam la alta fără să-mi pese că era îndrăgostită de mine.”


Niciun comentariu: