Viata e ca un teatru,iar noi in ea suntem niste actori.
Adio maiestre...ti-ai jucat piesa pana la final ,felicitari pentru drama din viata mea.Ti-ai ales un scenariu bun si de-ai schimba ideeile si de a nu mai crede in nimeni.
actul 1
Nu era cel mai bogat, dar nici sărac nu era. Îi plăcea să atragă
femeile, să întreţină relaţii amoroase, apoi să le părăsească. A trăit
din plăcerea de a vedea cum se topesc femeile după el, cum plâng pe
umărul lui, având o părere foarte proastă despre ele.
Ti se potriveste manusa ,nici nu pot sa fac diferenta intre tine ca persoana si personaj.
actul 2
Ele iubeau, eu mă jucam. Nu m-au atras femeile cu personalitate
puternică, ci femeile frumoase. Prin patul meu au trecut femei
incredibil de frumoase. Mă opream cu maşina la orice fustă, făceam
complimente uneia, mă întorceam şi o curtam pe alta. Nu-mi mai aduc
aminte numele tuturor femeilor cu care am ajuns în aşternut. Am preferat
să mă distrez în cluburi, dansând dezlănţuit, să număr partidele de sex
prin hoteluri şi în sânul naturii, dar n-am iubit niciodată cu
adevărat. O sunam, o invitam la restaurant sau în altă parte atât cât
eram interesat de ea, apoi o părăseam şi plecam la alta fără să-mi pese
că era îndrăgostită de mine.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu