Cuvintele asternute pe hartie cu stropi de lacrimi inundate in vise,doar astea mi-au mai rămas.
Ştiu ti se pare absurd sa crezi ca pot iubi ,e diferit de ce ai găsit tu de a lungul anilor,e diferit cum simţi .....păcat a luat sfîrşit .
Nici un cuvînt de-al tău nu mă va face sa mă trezesc din mortală ,nici vorbele banale ,nici gesturile mărunte ...le voi uita pe toate.
Am nevoie de linişte sunt obosită ,a trecut ceva timp de cînd sufletul meu nu a luat o pauza.Spre surpinderea mea descopăr o durere scutită în piept ,obligată sa renunţ la tot.
Mă voi elibera din închisoarea gandurilor .
Am simţit dorinţa de a-mi lua un angajament,de a aşeza toate lucrurile la locul lor.Nu mă voi mai gîndi la nimic ce-mi poate face rău .Am încredere ca mă voi transforma în femeia curajoasă si mîndra de mine.Asa cum am fost pana sa te cunosc.
Dea lungul chinurile prin care am trecut am uitat de demnitate si de puterea mea interioară,am lăsat ca ceaţa ce sa aşternut pe sufletul meu sa-mi umbrească personalitatea.
Credema am greşit ,acum îmi pare rău ,mă doare ca nu am procedat cum trebuia si m-am lasat luata de demoni .
M-am spovedit .....sunt plină de remuşcări ,m-am uitat in urma mi-am văzut păcatele sper sa le pot îndreapta.
Îmi pare rău.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu