Nu imi dau seama daca sunt sus, peste mine, sau jos, sub toti ceilalti... e o enigma pe care nimeni nu o poate intelege.
Cu totii ratacim prin realitate si ne regasim in vise.
Tuturor ne este teama, dar avem curajul sa mergem mai departe.
Pierdem totul pe drum si ne pierdem si pe noi insine pentru ca apoi sa refacem totul si la sfarsit vechiul „eu” sa ne zambeasca si sa ne imbratiseze de bun-venit.
Ne place sa ne plangem, da... atat de mult!
Dar din cand in cand mai trebuie si sa luam totul in propriile maini.
Nu, destinul nu este planul ala exhaustiv pe care ti l-a pus viata in brate cand te-ai nascut.
Este coala de hartie pe care poti scrie tot ce iti trece prin cap, deci nu da vina pe nimeni daca in capul tau sunt prea multe regrete si prea putin loc pentru viitor.
Eu am descoperit toate acestea in realitatea mea...”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu