Trairi

Dintr-o dat am avut senzatia ca raiul coboara pe pamant.
Iar eu sunt constienta ca am trait un moment de neuitat in viata mea.
Am simtit cum e sa te indragostesti.
Incotro ma indreptam ,nici nu stiam,nici nu ma interesa.
Tot ce imi doream era ca cineva sa-mi ocupe golul din suflet .
Era perioada cand ma simteam pustie si goala pe dinautru, eram satula de prefacatorie si sa pozez in femeia fericita.
Casnicia mea e consumata demult ,nu mai e nimic de salvat deoarece nu mai exista nici un fel de sentiment fata de cel de langa mine.Totul sa stins dupa doi ani de trait impreuna ,ca sot si sotie.
Cea mai mare tortura e ca nu pot sa ma daruiesc cu totul ,ca nu pot sa arat cat de frumos pot iubi.
Nu-i pot arata persoanei de care sunt indragostita toata sentimentele mele ,cele mai pure si sincere.
Am facut un pas gresit si acum se rasfrange asupra mea ..
Eu sunt singura vinovata ,as fi putut lua decizi importante in viata mea.Puteam sa traiesc momentul si sa nu ma gandesc la consecinte si la cei din jura .
Era suficient sa ma gandesc la ceea ce simt si ceea ce-mi doream cel mai tare, puteam schimba totul ,era momentul sa incep o noua viata.
Dar din lasitate nu am facuto,am ales sa continui in aceelasi calvar.
Ma credeam o femeie puternnica si capabila sa iau deciziile cele mai bune pentru mine.
Gasesc tot felul de scuze dar nici una din ele nu e plauzibila.
Frica de a esua int-o relatie noua si de nu a fii ceea mai buna alegere,frica de a nu ma putea descurca singura,de a nu face fata noilor trairi ma facut sa renunt la visele mele.
Pentru prima oara am avut ocazia sa fiu eu .