Îmi este dor de libertate, de copilărie, de sentimente sincere, de oamenii în care credeam, de viitorul pe care îl visam, de tot ce trebuia să fie.
Nu zâmbesc în fiecare zi. Sunt zile în care mă simt în plus, devin un judecător într-un proces în care sunt singurul acuzat.
Scriu pe listă greșeli, gesturi pe care nu trebuia să le fac, oameni pe care nu trebuia să-i las să plece, lacrimi care trebuiau ascunse, sentimente de care mi-a fost frică.
Decid să mă ascund de lume și simt cum peste mine se prăbușesc idealuri atât de greu de obținut ...
Nu durează mult. În scurt timp reușesc să ies din refugiul meu și decid să înfrunt fiecare gând negru.
Întotdeauna am admirat curajul fluturilor și am încercat să înțeleg că cea mai bună soluție în viață este să trăiești clipa, să nu-ți mai faci planuri, să te lași surprins și să te bucuri de fiecare clipă de fericire.
Da, merit să fiu fericită.
Merit să fiu liberă, să zbor cât mai sus, să dovedesc cât de puternică sunt, să străbat grădina vieții, să gust din floarea dragostei, să mă bucur de razele soarelui.
Doar așa pot spune că mi-am trăit viața.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu