Incomprehensible

Sufocată de durere încerc sa înghit ultima gura de răutate,mistuitor si fără milă arunci în mine cuvinte ce mă tulbură mai mult .
Sunt secătuită de puteri, duc o lupta cu demoni din tine.....mereu rămîi castigator.
Propopziti după propoziti ,fraze neintelese ,citesc printre tancurile de harti adunate pe un birou prăfuite,sunt zeci de cuvinte împrăştiate .Iti jertfesti cuvintele pentru a crea o lume imaginara si la incheerea fiecarei grandioase propoziti continui sa pastrezi aceeasi infatisare.Un joc ametitor intr-un decor fantastic si o transfigurare cosmica sa ridice totul pana dincolo de orice rezistenta, cand avantul duce la nimic, iar formele plesnesc intr-o exaltare de agonie si incantare.
Mi-a plăcut întotdeauna sa analizez frazele dar mă pierd între basm si realitate .
Simt cum luciditatea,atenţia si claritatea se îngroapă în jurul meu.Ca totul devine amenintator si infricosator .
Nu îţi voi putea spune niciodată despre adevărata realitate,mereu vor fi cuvinte din realitatea celorlalti.
Decîte ori încerc sa mă normalizez ,imi vin în minte si părţile întunecate si cad în aceeaşi capcană ,chiar dacă ştiu adevărul nu-mi va fi de folos.Mereu ne torturam pe noi  insine amintindu-ne in detaliu ,cu o claritate halucinanta fiecare moment . O masca si un paravan nu imi aduc certitudinea.
Tot ce ne rămîne de făcut e sa luăm lucrurile ca atare.

Rana

Încă mai simt pumnalul înfipt in singura speranta,încă mai simt durerea ce mă îmbracă.

Rosteai încet si lent  fiecare cuvînt tăios ce-mi spinteca sentimentele  facandu-le bucăţi .Nu are rost
sa-mi imaginez vise ce nu se pot realiza .

De fiecare data mă insel singura sperînd ca va fi mai bine ,de fiecare data vi si pleci cum şti tu sa faci.

Ce rost are chinul ,ce rost are minciună ?

Cad pradă unei iubiri amagitoare sufocante.Nu cred ca-mi voi putea găsi liniştea pană nu voi lua atitudine,pana nu voi schimba ceva.

Va trebui sa te uit,sa-mi şterg tot din minte, sa rup orice legătura .

Mă voi vindeca de tine.

Gol de sentimente

Mă descompun  în fragmente minuscule.Gîndul îmi străpunge sufletul în mici particule de răni.
De fiecare data cand te chem vi fără ezitare,dar tot tu pleci fără sa laşi răspuns faptelor .
În acelaşi peisaj te întorci cu tot cu pasiune si în celasi anotimp ,ca întru-n vis te spulberi.

Regret

Tineretea este cea mai potrivita vîrstă pentru a te indragosti,poţi percepe si găsi marea dragoste.

Cînd m-am îndrăgostită prima oară eram o copila,am crezut  ca el este  alesul vieţi mele,da cu trecerea timpului mi-am dai seama ca nu e asa.
Niciodată nu este bine sa te opreşti la prima dragoste ,cea din copilărie cea inocenta..Atîta timp cat nu ai termen de comparatie nu ai de unde şti ce  te face fericită si împlinita .
Am ajuns la o vărsata în care nu ştiu ce e bine pentru mine.Ce îmi place si ce îmi displace.
Mă consider o femeie neinplinita din multe puncte de vedere ,se pare ca nu ştiu sa aleg ce e bun pentru mine.
Mă complac intr-o situate care nu îmi convine numai din cauza  familiei, prietenilor buni si a lumi care ne cunoaste.
Îmi este  frica de noi începuturi si de o nouă lume ,îmi este  frica sa nu mă pierd printre miile de  feţe înşelătoare .

Neintelegere.

Mă simt goală pentru a nu ştiu cata oară.
Treci iei tot ce e mai bun în mine si mă laşi ca pe o frunza fără sevă ,din verde mă stafidesc .
Nu concep ideea si nici nu înţeleg prea multe,nici nu caut răspuns vreau numai fapte bazate pe realitate.
Mai mult nu pot oferi ,mai mult de atat, iubire si pasiune .Nu cred ca pot simti altceva ,nici nu te cunosc îndeaproape sa pot intelege ce e mai bun .Îmi e frica de schimbări si îmi e frica de eşecuri ,dacă vor urma.
Eu sunt de neinteles ,caut alinare si dau doar peste dureri ,care-mi ranesc interiorul .Urăsc sentimentul de respingere ,nu înţeleg ce faci de fapt si nici nu înţeleg ce cauti.
Nu cred ca e greu sa vorbesti ,nu cred ca e greu sa zici ce vrei de fapt ,spui ca iti place aventura da cauti relati,spui ca iti place nebunia si cauti linişte,esti confuz in ideei si in sentimente.

Delir.

Îmi petrec scurte momente langa tine traite intens si pasional,nu cred ca vreau mai mult , îmi este de ajuns. Sunt multumita cu fragmente rupte de plăcere .
Iti cer prea mult ,de fapt nimic ,te chem doar cand am nevoie de iubire carnala.
Nu ştiu ce mi-as dori mai mult acum.
Am uitat sa visez frumos ,sa fim raţionali cine nu vrea sa simtă plăcere.
În  urma mea rămîn goluri adînci .
 Nu mai am sentimente am devenit din ce în ce mai rece,nu-mi pasa de explicati si nu cer răspunsuri,Nu-mi pasa de urmări si nici nu caut  soluţii.
Si în final nu ştiu cum as putea înţelege ceva din asta .

Hidden senses.

Ma uit la chipul sau minunat invaluita in intensitatea privirii lui ,si ca si cum mar vedea pentru prima oara .aplecandu-se inchide ochii si ma saruta cu pasiune.Gestul lui imi starneste dorinta....cand il vad asa,fascinat ,aplecat deasupra mea .....Doamne !imi da drumul bratelor si imi cuprinde capul in maine ,infingandusi degetele in parul meu ,iar trupul meu excitat se arcuieste raspunzand sarutului sau.Si,dint-o data sarutul lui se schimba :nu mai e tandru ,plin  se respect si admiratie ,ci pasional ,apasat si devorator .
 Dorinta imi pulseaza in sange,trezindu-mi  la  viata fiecare muschi si tendon ,dar,in acelasi timp ,simt un fior de spaima.https://www.facebook.com/lorena.cosminescu

Trairi

Aceeasi camera intunecata cu draperiile trase ,aceleasi obiecte imprastiate ....total dezordine.Cu patul ravasit si lumina difuza ce reflecta umbrele noastre pe pereti ,se simte o caldura intensa si incep sa tremur.Trece ceva timp pana ma linistesc si incep sa-mi intru in rol.
  -Oh, doamne cat esti de sexy,nu cred ca ti-am mai spus-o.
  -Nu, nu cred.
  -Poti sa o iei ca pe un compliment nu prea zic asta deobicei la femei.
  -Hm ,suna bine.
Nu trece mult si incepmsa ne apropiem ,ca doi nebuni hainele sunt aruncate peste tot .
Incep sa ma misc lasciv iar el incepe sa geme de placere .
-Ma inebunesti .
-Ma bucur ca-ti place.
Totul se termina frumos si se asterne si linistea ,ramanem imbratisati si cu saruturi calde imi atinge corpul.
-Ce ma fac eu cu tine ?O sa raman ceva timp pe aici.

Ganduri

Sunt nestiutoare,dupa atatea nenorociri aruncate in sufletul meu,destula nedumerire.Uneori nici nu imi dau seama prea bine ce simt.Ma aflu in intuneric si bajbai ca o visatoare,din cand in cand mai ating cate o raza de lumina,un cutremur ma zgaltie si ma trezeste din amorteala .Nu stiu ce e de fapt sufletul pierdut sau gandurile aiurite .

Viitorul este singurul lucru care se promite mereu.Dar prezentul ......,m-am saturat sa tot astept si de aceea m-am hotarat sa iau tot ce e bun din prezent,sa nu pierd nimic din ceea ce ma poate face fericita.

Learn about life

La început înveţi să respiri, atunci când ieşi din uterul mamei şi răcneşti din toţi rărunchii, apoi să mănânci singur, să mergi în două picioruşe, să scrii, să citeşti. Chestiile elementare, simple, de bază. Apoi, cu cât înaintezi în vârstă, viaţa îţi serveşte lecţii mai puţin subtile şi, deseori, mai puţin plăcute. Înveţi să te ridici ca apoi să cazi, înveţi care-i gustul înfrângerii, al inimii frânte din dragoste, ţi se predă lecţia succesului, dar şi a eşecului, înveţi că oamenii-s buni, dar pot fi şi ai naibii de răi, înveţi să fii şmecher ca să te poţi integra, înveţi că dragostea e pentru totdeauna, dar ţine 3 ani, că prietenii sunt şi nu sunt, că ridurile apar, înveţi că ţi-ai irosit tinereţea pentru bani iar acum nu ai cui să-i spui „Bună seara”, că sănătatea se pierde uşor şi se recâştigă greu, înveţi că un Visa poate cumpăra pantofi şi croaziere, dar nu şi inimi.

Înveţi că în viaţa asta te poţi baza întotdeauna pe Dumnezeu. Uneori pe tine. De prea puţine ori pe alţii. Înveţi să nu mai crezi în „Voi veni mâine cu siguranţă” şi nici în promisiuni. Înveţi că „Te iubesc” e de tinichea când e prea uşor spus, de nepreţuit când e şoptit după ani.

Înveţi că eşti un mozaic compus din alegerile şi faptele tale, că eşti sculptorul propriei tale fiinţe. Înveţi că oamenii care vorbesc mult fac puţin, şi că nu întotdeauna cuvintele lor au substanţă. Înveţi că dorul de bunici e nestins, că ai fost binecuvântat dacă ai părinţi buni, care se roagă pentru tine şi care ţi-au oferit o copilărie cu vată pe băţ şi dulceaţă de caise, nu cu vânătăi. Înveţi că fericirea e relativă, şi că nu trebuie să o aştepţi de la oameni.

Viaţa îţi arată că eşti mai fericit când ţii de mână un copil, decât o toartă de Hermes. Înveţi că bogaţii au mai multe probleme decât săracii, că oamenii care râd tare şi zgomotos fac asta ca să mascheze nişte suflete care plâng, înveţi că văzul, auzul, mirosul, respiratul şi tot ceea ce ni se pare banal sunt de fapt cadouri minunate pentru care trebuie să mulţumim zilnic.

Înveţi că nimic nu e pentru totdeauna, şi că viaţa are prostul obicei să facă surprize: unori de vis, alteori de coşmar. Înveţi să apreciezi ceea ce ai, şi ajungi să înţelegi că un Vertu nu valorează nimic pe holul de la Oncologie.

Înveţi că-n viaţă trebuie să ai răbdare, şi că satisfacţiile vin atunci când munceşti mult. Înveţi că tinereţea e imprudentă şi dragostea de la 20 de ani e frugală, că iubirea e ca vinul, cu cât vine mai târziu, cu atât e mai preţioasă şi mai intensă. Înveţi că imposibilul e atât de posibil, şi că orice vis prinde contur dacă nu uiţi să crezi.

Înveţi că iubirea adevărată nu se măsoară în partidele de sex nebun, ci în serile când adormi zâmbind în braţele celuilalt, istovit după o zi de rahat. Înveţi că gânguritul unui copil este cea mai dulce melodie. Înveţi că dacă un om nu te iubeşte cum vrei tu, asta nu însemnă că nu te iubeşte.

Înveţi că depresia se tratează cu spovedanie şi „Tatăl Nostru”, nu cu Xanax şi psiholog. Înveţi că e bine să economiseşti pentru zile negre în zilele albe, şi că oamenii te vor dezamăgi mereu, datoria ta fiind să înveţi să-i ierţi. Şi să fii tolerant. Înveţi că dovada supremă de iubire e să te bucuri când omul iubit este fericit lângă altcineva şi că, uneori, doar uneori, oamenii te pot surprinde plăcut. Cu nişte flori galbene.

Toamna

"N-o să știm niciodată prin ce minune trecem de la vară înspre toamnă. Undeva se rupe un echilibru care n-are de-a face cu timpii calendaristici, cu temperaturile sau cu intemperiile. Toamna este, de fapt, o plăsmuire de aer și timp. Atât! Restul înseamnă imaginația fiecăruia dintre noi. Împodobim timpul și aerul aidoma unui pom de Crăciun: frunze, ploi, ruginiu, melancolie… Toamna nu este ceea ce am crezut noi ani de-a rândul, fie că a fost vorba de copilărie, de adolescență sau de vârsta unui om mare.
Toamna este un sentiment, toamna nu este un anotimp. Este sentimentul acela nedeslușit al scurgerii timpului fără să-ți pese, al abandonului ca ultimă formă de frondă, de libertate, de răzvrătire, în cele din urmă.

Toamna poate fi sentimentul cuțitului înfipt în rană, răsucit până la prima zăpadă. Toamna mai este și sentimentul acela pierdut pe care îl regăsești bucuros de fiecare dată, ca o dovadă că trecerea timpului n-a risipit cu totul din tine ideea de aventură în jurul sufletului. Nu știu dacă trecerea de la vară la toamnă se poate da în scris. Însă cu siguranță că toamna nu ține cont de trecerea calendaristică a suratelor sale. Tocmai pentru că e un sentiment, ea nu-și permite suficiența unei continuări, a unei treceri ca o punte. Am putea s-o acuzăm de trufie atunci când îi cădem în plasă, dacă n-am ști că se petrece odată cu noi, ca zborul unui fluture în chihlimbar.
Hărțuiala unui sentiment așa cum este Toamna te poate pune la zid și te poate executa fără să te avertizeze măcar cu vreo culoare. Sau, dimpotrivă, te poate înălța, înălțându-se pe sine.
Toamna nu e un anotimp, toamna poate fi un sentiment…"

"O femeie care sa fie mereu in gandurile lui,sa stie sa-i starneasca dorinta,sa-i aprinda pofta,asemenea unui pahar de wshisky incalzit cand e tinut intre doua maini."

Simplu

    Sunt un om simplu,un om visator,un om cald,caruia nu-i place sa isi strige iubirea in gura mare,care isi recunoaste greselile si infrangerile,cu demnitate si curaj,un om care nu se teme de judecatile lumii.
    Sunt un om care iubeste oamenii,care le intelege ratacirile si care nu uita ca a avut si el propriile rartaciri.....Un om care respecta alegerile celorlalti ,oricata durere i-ar aduce si care nu judeca oameni dupa prejudecati proprii...
    Sunt doar un om care a uitat ,de multe ori ,cine este si cine vrea sa devina ,dar pe care iubirea l-a facut sa se ragaseasca mereu,drumul catre sine.
    Sunt un om care iarta fara a astepta sa i se ceara iertare,care acorda inca o sansa si inca una,crezand in reabilitare,un om capabil sa uite ori ce rau,daca i se ofera putina iubire..
    Sunt un om care se indragosteste nebuneste si fulgerator ,care nu-i uita si nu-i uraste pe acea pe care ia iubit candva...Sunt un om imprevizibil de multe ori ,un om care a spus "pleaca",atunci cand ar fi trebuit sa spuna "ramai",un om care a plecat atunci cand ar fi vrut sa ramana ,un om care ar fi vrut sa plece ,atunci cand a ramas.

Neliniste.

Simţeam disperarea din ochii lui,arată ca un bărbat îndrăgostit care nu suferise niciodată ,nu reuşea sa priceapă enormitatea celor întîmplate. Faptul ca ascunsese totul în captivitate mult mai mult ca povestea în sine.Prima oară i se paru o aventura,dar acum vede totul altfel ,totul e clar .
Era curios la început si se arunca intr-o aventura ,laşitatea din el dorea ca lucrurile sa redevina  asa cum erau înainte, i se umple capul cu mîzgă si confuzie,înainte ca inima lui sa decidă sa se implice.Nu anticipase temerile ingrozitoare pe care raspunsurile i le va  dezvalui.
Emoţiile i s-au inaltat asemenea unui talaz si le-a eliberat ca pe un vaiet prelung.
I-am luat mana si i-am zambit ,cu toate ca ochii îmi erau scaldati în lacrimi.

Incomprehensible words.

 Îmi trebuie o mare putere petru a-ti suporta si întelege vidul interior.
Sunt momente în care cred ca eu te cunosc cel mai bine ,dar si momente în care .....mă laşi într-un amalgan de cuvinte fără răspuns.
 Mintea nu stie cum sa se pozitioneze in aceasta dinamica alunecoasa si de cele mai multe ori capituleaza, nemaintelegand nimic.Vi si pleci lasandu-ma intr-o dilema,Iti plac jocurile de cuvinte si le arunci ca pe un pazal.
 Si toate acestea sint doar o parte a unui intreg sir de schimbari atent coordonate ,trezindu-mi o criza emotionala si tresarind la fiecare mutare de joc.
Incet ma adaptez reactilor ce le primesc de la tine, si-am inceput sa inteleg ca sunt lucruri pe care le faci si lucruri pe care nu le poti face in ceea ce ma priveste.
 Sentimente amortite…minciuni…drum de intoarcere surpat in spatele nostru si din nou durere…vise…iluzii…sperante…himere…intamplari neintamplate…vorbe grele…cuvinte scrise…dezamagire…

Un pahar de vin…poate doua…eu…tu si un singur univers … pasi desincronizati….carari stinghere pentru fiecare…toamna…condamnare…dor…prietenie…sirag…destramare.

Empty

Prima data i-am dat jos timiditatea, emotiile si iluziile.
A urmat naivitatea, pe care i-am sfasiat-o cu dintii.
Orgoliul i l-am calcat in picioare, ma plictisea ingrozitor.
Cu o mana ii mangaiam pervers demnitatea, iar cu cealalta ii rupeam naturaletea.
Nu-mi venea sa cread cat de gros putea fi ea imbracata.
A inceput sa se agite: i-am aruncat pe jos zambetele, siguranta, caldura, inocenta si puterea.
M-am oprit. Am privit-o banuitor. Stiam ca ascunde ceva.
In timp ce-i dadeam jos haina personalitatii, am uitat sa-i umblu in buzunare.
Intr-unul am gasit ironia, umorul, visele si amintirile, iar in celalalt i-am descoperit frica, frustrarile, nervii, lacrimile si ura.
Am lasat-o goala in mijlocul camerei si am vrut sa plec. Ea m-a prins de mana:

- Ai uitat ceva.
- Stiu. Nu-l vreau, n-am ce face cu el.
- Te rog...e prafuit, vechi, obosit si murdar, insa trebuie sa-l iei.

I-am impins mana la o parte, zambind ironic, iar ea m-a plesnit cu sufletul peste fata.
- Daca tu nu-l vrei, atunci nu-l vreau nici eu.
Am cazut la picioarele ei, uitandu-ma mirat la bietul suflet ce se zvarcolea pe jos.

Barbatul si femeia - de Victor Hugo

Barbatul este cea mai elevata dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a facut pentru barbat un tron, pentru femeie un altar.
Tronul exalta, altarul sfinteste.
Barbatul este creierul, femeia este inima.
Creierul primeste lumina, inima primeste iubire. Lumina fecundeaza, iubirea reinvie.
Barbatul este puternic prin ratiune, femeia este invincibila prin lacrimi.
Ratiunea convinge, lacrimile induioseaza sufletul.
Barbatul este capabil de eroism, femeia - de orice sacrificiu.
Eroismul innobileaza, sacrificiul aduce sublimul.
Barbatul are suprematia, femeia are intuitia.
Suprematia semnifica forta, intuitia reprezinta dreptatea.
Barbatul este un geniu, femeia este un inger.
Geniul este incomensurabil, ingerul este inefabil.
Aspiratia barbatului este catre gloria suprema, aspiratia femei este indreptata catre virtutea desavarsita.
Gloria face totul maret, virtutea face totul divin.
Barbatul este un cod, femeia este evanghelia.
Codul corijeaza, evanghelia ne face perfecti.
Barbatul gandeste, femeia intuieste.
A gandi inseamna a avea creier superior.
A intui, simtind inseamna a avea in frunte o aureola.
Barbatul este un ocean, femeia este un lac.
Oceanul are o perla care il impodobeste, lacul, poezia care-l lumineaza.
Barbatul este un vultur care zboara, femeia - o privighetoare ce canta.
A zbura inseamna a domina spatiul, a canta inseamna a cuceri sufletul.
Barbatul este un templu, femeia este sanctuarul.
In fata templului ne descoperim, in fata sanctuarului ingenunchem.
Barbatul este plasat acolo unde se sfarseste pamantul, femeia acolo unde incepe cerul.

Dor de tine.

L-am privit cu pasiune si ardoare in ochii frumosi .A trebuit sa incepem o discutie ca sa putem ajunge la ceea ce ne doream amandoi.Stand unul langa celalalt ,simtind briza rasuflarilor ,a trebuit sa fac tot eu primul pas:\'\'pasii spre usa\'\',a fost ceea ce i-am spus si l-am privit in ochi.M-am apropiat de el tremurand si ne-am sarutat.In sfarsit incepea ,un inceput plin de tandrete si pasiune.Ne-am sarutat toata ziua si ne-am tinut in brate.Nu vroiam sa mai vina seara ,nu vroiam sa trebuiasca sa plec.Nu vroiam nimic ,decat sa stau langa el ,in bratele care ma mangaiau.Asta era ,trebuia sa plec.
Am plecat ,simtind cum ma invinge.Am ajuns intr-un tarziu acasa.Trebuia sa spun cuiva ,ca altfel innebuneam.Mintea mea era doar la ce facusem.Nu-mi venea sa cred ca am fost in stare sa fac asta.Dar o facusem si ma simteam bine .Mai bine ca oricand.Eram fericita.Asta era tot ce imi mai doream''sa fiu fericita''.
Imbratisarile,atingerile,saruturile lui ma faceau sa nu mai dorm noaptea,dar nici nu vroiam sa pun capat.
Au trecut cateva zile pline de pasiune,pana intr-o seara ,cand aproape sa plec,am crezut de cuviinta ca ar trebui sa raman.Am inventat ceva si am ramas.Am ramas sa-mi calmez nerabdarea si sa gust din dulceata lui.A fost frumos,dar nu era de ajuns.Asa ca in minte mi s-a intrezarit o noapte ,atat doar o noapte cu el si apoi ce va fi urmat nu ma mai interesa.Nu mi-a trebuit prea mult timp sa ma gandesc,si am gasit iesire.Daca ar fi trebuit sa-mi pun o dorinta pentru o viata ,aceea ar fi fost :''sa nu se mai termine noaptea,sa nu mai vina dimineata'',era tot ce imi doream.
O noapte de vis ,un vis din care nu vroiam sa ma mai trezesc.
Tacere imbinata cu pasiune,dorinta si durere in acelasi timp,totul se completa ,totul era perfect,visul meu devenise realitate,o realitate ce lasa de dorit.El insusi era un vis,era tot ul.

Ma purta pe cele mai inalte culmi ale pasiunii,pe care nimeni nu le va cunoste pana nu va ajunge la ele.Nu se pot descrie,nu se pot povesti.Totul consta in sentiment.
Oare ce se intampla?De ce mi se intampla tocmai mie?Tot fara raspuns raman,oricat de mult m-as intreba.Poate asa e scris in cartea vietii ,in legea firii:''ca eu sa nu pot trai fara aceste vise,fara sa iubesc,fara ca intotdeauna sa fiu ranita''.Da, e prea devreme sa cred asta,dar va veni si vremea cand va trebui sa plang,sa renunt.

Octombrie

A trecut un un an ,cu trăiri si sentimente ,un an în care am iubit ,am suferit .
După luni întregi ......revi in acelaşi anotimp...toamna , cu miros de frunze uscate ce mi invelesc trupul ,cu ploi ce-mi curată chipul ,tunete si fulgere ce mă vor readuce la viaţa.

Din carti .

Intr-o scurtă conversaţie, un bărbat întreabă o femeie:

- Ce tip de bărbat cauţi?

Ea rămase un moment tăcută, îl privi în ochi şi îi zise: – Vrei să ştii într-adevăr?

El răspuse: Da! Atunci ea începu: – Fiind femeie sunt în poziţia de a-i cere bărbatului ceea ce eu nu pot face pentru mine. Plătesc facturile, mă ocup de casă, merg la supermarket, fac cumpărături şi totul fără ajutorul unui bărbat… Îmi pun întrebarea: Ce poţi tu să aduci în viaţa mea? Bărbatul rămase privind. Gândea cu siguranţă că este vorba de bani. Ea, ştiind ce gândeste el, spuse: – Nu mă refer la bani. Am nevoie de mai mult. Am nevoie de un om care să lupte pentru perfecţiune în toate aspectele vieţii. El îşi încrucişă braţele, se aseză în fotoliu şi privind-o îi ceru să explice mai în detaliu.

Ea zise: – Caut pe cineva care să lupte pentru perfecţiune mentală, pentru ca am nevoie de cineva cu care să conversez şi care să mă stimuleze din punct de vedere intelectual. Eu nu am nevoie de cineva simplu din acest punct de vedere….. Am nevoie de cineva suficient de sensibil ca să înţeleagă prin ce trec eu ca femeie, dar suficient de puternic ca să mă încurajeze şi să nu mă lase să cad. Caut pe cineva pe care sa îl respect ca să pot sa fiu “ascultătoare”. Nu pot să fiu aşa cu cineva care nu poate sa îşi rezolve singur problemele. Eu caut un bărbat care se poate ajuta pe sine însuşi pentru a ne ajuta reciproc. Caut un bărbat care să înţeleagă că sexul are importanţa lui într-un cuplu dar ca nu determină existenţa cuplului care se vrea cu adevărat fericit. Şi o femeie adevărată nu va accepta niciodată langa ea un bărbat care este extraordinar … dar numai o oră! Pentru simplul motiv că ziua are 24 de ore !

Când termină, se uită la el şi îl vede foarte derutat şi întrebător.

El îi zise: – Ceri mult.

Ea răspunse: – Valorez mult.

A face dragoste

A face dragoste poate fi şi ar trebui să fie un act plin de bucurie, un act de abandon în faţa divinităţii din tine şi a celei din partener sau partenera. Dragostea fizică nu este mai puţin frumoasă decât oricare altă formă de dragoste – şi nici nu poate fi separată de ele. Dacă priveşti dragostea fizică ca fiind lipsită de sfinţenie, probabil că o vei experimenta în acest fel – nu pentru că aşa este ea, ci pentru că aşa o percepi tu. (Paul Ferrini) 

Să-i dăm dragostei forma pe care ne-o dorim…

Dorinta

Vreau o dimineaţă care să mă trezească alături de tine… o cafea pe care să mi-o faci tu cu iubire şi trei picături din sărutul, atingerea şi îmbrăţişarea ta … 

Sentimente

Și de câte ori nu m-am pierdut printre cuvinte… cuvinte de dor, de dragoste, de durere, gândite, simțite ori aruncate la întâmplare. Cuvintele mele, cuvintele altora. Niște cuvinte.
Și de câte ori nu m-am pierdut printre îmbrățișări… străine, de prietenie sau din iubire. Acele îmbrățișări care mi-au acoperit blând golul, pustiul și tristețea. Acele îmbrățișări care mi-au ținut de cald și m-au ridicat în picioare, împingându-mă binișor către înainte.
Și de câte ori nu m-am pierdut printre vise… de copil, de adolescent, de adult, realizabile, imposibile, sau riscante. Acele vise care îți dau un motiv de a lupta la începutul fiecărei zile. Acele vise care indiferent că devin sau nu realitate sunt motorul mașinăriei cu care parcurgi drumul imprevizibil al vieții.
Și de câte ori nu m-am pierdut printre amintiri… amintiri care și-au croit repede drumul către inima mea, inundând-o cu fericire sau amintiri care mi-au îngreunat sufletul și care dor de fiecare dată dacă le scot din culcușul lor.
Și de câte ori nu m-am pierdut printre speranțe… cu ele rămân de fiecare dată, bandajându-mi cu atenție rănile. Acele speranțe ca niște lumânări în bezna timpului.
Și de câte ori nu m-am pierdut printre gânduri… gândurile mele despre viață, despre oameni, despre timp, despre iubire. Acele gânduri care uneori îți fac bine, alteori te apasă și te sufocă.
Și de câte ori nu m-am pierdut printre oameni… oameni care m-au ajutat sau oameni care m-au doborât, oameni care m-au iubit sau oameni care m-au mințit, oameni care m-au înțeles sau oameni care doar m-au judecat. Oameni.
Și de câte ori…  viața a fost și este o înșiruire de pierderi, de regăsiri și de trăiri. 

Cele mai puternice suflete s-au nascut din suferinta.cele mai puternice caractere sunt pline de cicatrici.

Arborele care daruieste

Arborele care daruieste. Se spune ca a existat odata un arbore batran si maiestuos, cu ramurile intinse spre cer. Cand inflorea, fluturi de toate formele si culorile veneau de pretutindeni si dansau in jurul lui. Cand facea fructe, pasari din tari indepartate veneau sa guste din ele. Ramurile sale aratau ca niste brate vanjoase. Era minunat.

Un baietel obisnuia sa vina si sa se joace sub el in fiecare zi, iar copacul s-a obisnuit cu el si a inceput sa-l iubeasca. Ceea ce este mare si batran se poate indragosti de ceea ce este mic si tanar, cu conditia sa nu fie atasat de ideea ca el este mare, iar celalalt mic. Copacul nu avea aceasta idee, asa ca s-a indragostit de baiat. Egoul incearca intotdeauna sa iubeasca ceea ce este mai mare decat el. Pentru adevarata iubire, nimic nu este insa mare sau mic. Ea ii imbratiseaza pe toti cei de care se apropie.

Asadar, copacul s-a indragostit de baietelul care venea in fiecare zi sa se joace sub el. Ramurile sale erau foarte inalte, dar el si le apleca, pentru ca baiatul sa le poata atinge pentru a-i mangaia florile si pentru a-i culege fructele. Iubirea este intotdeauna gata sa se incline; egoul, niciodata. Daca incerci sa te apropii de un ego, acesta se va inalta si mai mult, devenind atat de rigid incat sa nu-l poti atinge. Ceea ce poate fi atins este considerat a fi mic. Ceea ce nu poate fi atins, cel care sta pe tronul puterii, este considerat a fi mare.
Asadar, ori de cate ori venea copilul, arborele isi pleca ramurile. Cand micutul ii mangaia florile, batranul copac se simtea cuprins de un val incredibil de fericire.

Iubirea este intotdeauna fericita atunci cand poate darui ceva; egoul nu este fericit decat atunci cand poate lua ceva de la altcineva.

Baiatul a crescut. Uneori, dormea in poala copacului, alteori ii manca fructele, sau purta o coroana impletita din florile sale. Se simtea atunci de parca ar fi fost regele junglei. Florile iubirii te fac intotdeauna sa te simti ca un rege, in timp ce ghimpii egoului te fac sa te simti mizerabil.

Vazand cum baiatul poarta o cununa din florile sale, dansand cu ea, copacul se simtea fericit. Il aproba cu ramurile sale; canta in bataia vantului. Baiatul a crescut si mai mult. A inceput sa se catere in copac, leganandu-se pe ramurile sale. Ori de cate ori se odihnea pe ele, copacul se simtea fericit. Iubirea este intotdeauna fericita atunci cand altcineva se poate sprijini de ea; egoul nu este fericit decat atunci cand altcineva il reconforteaza..

Timpul a trecut, iar baiatul a inceput sa fie apasat de alte indatoriri. Avea ambitiile lui. Trebuia sa isi treaca examenele, sa isi faca prieteni… De aceea, a inceput sa vina din ce in ce mai rar pe la copac. Acesta il astepta insa cu o nerabdare din ce in ce mai mare, strigandu-i din adancurile sufletului sau: “Vino, vino. Te astept”. Iubirea isi asteapta intotdeauna obiectul afectiunii sale. Ea nu este altceva decat o continua asteptare.

Cand baiatul nu venea, copacul se simtea trist. Singura tristete pe care o simte iubirea este aceea de a nu se putea impartasi cu altcineva, de a nu se putea darui. Atunci cand se poate darui in totalitate, iubirea este fericita. Baiatul a crescut si mai mult, iar zilele in care trecea pe la copac au devenit din ce in ce mai rare. Toti cei care cresc in lumea ambitiilor isi gasesc din ce in ce mai putin timp pentru iubire. Baiatul a devenit ambitios si prins in afacerile sale lumesti. “Ce copac? De ce ar trebui sa-l vizitez?”

Intr-o zi, pe cand trecea prin apropiere, copacul i-a strigat: “Asculta! Te astept in fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine”.
Baiatul i-a raspuns: “Ce poti sa-mi oferi, ca sa trec sa te vad? Eu imi doresc bani”. Egoul este intotdeauna motivat: “Ce poti sa-mi oferi pentru ca sa vin la tine? As putea veni, dar numai daca ai ceva de oferit. Altminteri, nu vad de ce as face-o”. Egoul are intotdeauna un scop. Iubirea nu are nici un scop. Ea reprezinta propria sa rasplata.

Uimit, copacul i-a spus baiatului: “Nu vei mai veni decat daca iti voi oferi ceva? Iti ofer tot ceea ce am”. Iubirea nu tine niciodata nimic pentru ea. Egoul o face, dar iubirea se daruieste neconditionat. ”Din pacate, nu am bani. Aceasta este o inventie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. In schimb, suntem fericiti. Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastra ii racoreste pe cei incalziti. Cand bate vantul, dansam si cantam. Desi nu avem bani, pasarelele se cuibaresc pe ramurile noastre si ciripesc vesele. Daca ne-am implica si noi in afaceri financiare, am deveni la fel de inraiti si de nefericiti ca voi, oamenii, care sunteti nevoiti sa stati prin temple si sa ascultati predici despre iubire si despre pace. Noi nu avem nevoie de predici, caci traim tot timpul aceste stari. Nu, noi nu avem nevoie de bani”.

Baiatul i-a spus: Atunci, de ce sa vin la tine? Nu am de gand sa merg decat acolo unde pot obtine bani. Am nevoie de bani”. Egoul cere intotdeauna bani, caci banii inseamna putere, iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa.
Copacul s-a gandit mult, dupa care a spus: “Atunci, culege-mi fructele si vinde-le. In felul acesta, vei obtine bani”.
Baiatul s-a luminat imediat la fata. S-a urcat in copac si a cules toate fructele copacului, chiar si pe cele necoapte. In graba sa, i-a rupt crengile si i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simtit din nou fericit. Iubirea se bucura chiar si atunci cand este lovita. Egoul nu este cu adevarat fericit nici macar atunci cand obtine ceva. El nu poate simti decat nefericire.
Baiatul nu si-a dat nici macar osteneala sa-i multumeasca arborelui, dar acestuia nu-i pasa. Adevarata sa multumire s-a produs atunci cand acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a obtine bani in schimbul lor. Baiatul nu s-a mai intors multa vreme. Acum avea bani si era foarte ocupat sa obtina cu ajutorul lor inca si mai multi bani. A uitat cu totul de copac, si astfel au trecut anii.
Copacul era trist. Tanjea dupa intoarcerea baiatului, la fel ca o mama cu sanii plini de lapte, dar care si-a pierdut copilul. Intreaga sa fiinta tanjeste dupa copilul pierdut, pentru a-l strange la piept si a se usura. Cam la fel tanjea si copacul nostru. Intreaga sa fiinta era in agonie.

Dupa multi ani, baiatul, devenit intre timp adult, s-a intors la copac. Acesta i-a spus: “Vino la mine. Vino si imbratiseaza-ma”.
Barbatul i-a raspuns: “Termina cu prostiile. Faceam asemenea lucruri pe vremea cand eram un copil fara minte”. Egoul considera iubirea un lucru prostesc, o fantezie copilareasca. Copacul a insistat: “Vino, mangaie-mi crengile. Danseaza cu mine”. Barbatul i-a raspuns: “Termina cu flecareala asta stupida! Acum doresc sa-mi construiesc o casa. Imi poti oferi o casa?” Copacul a exclamat: “O casa? Bine, dar eu traiesc fara sa stau intr-o casa”. Singurii care traiesc in case sunt oamenii. Toate celelalte creaturi traiesc liber, in natura. Cat despre oameni, cu cat casa in care traiesc este mai mare, cu atat mai mici par in interiorul ei. ”Noi nu traim in case, dar uite ce iti propun: imi poti taia crengile, pentru a-ti construi o casa cu ajutorul lor”. Fara sa mai piarda timpul, barbatul a luat un topor si i-a taiat crengile copacului. Din acesta a ramas acum doar trunchiul, dar el era foarte fericit. Iubirea este fericita chiar si atunci cand ii sunt taiate membrele de catre cel iubit. Iubirea nu stie decat sa daruiasca. Ea este intotdeauna pregatita sa se ofere in intregime.
Barbatul a plecat, fara sa-si mai dea osteneala sa arunce in urma macar o privire. Si-a construit casa visata, iar anii au trecut din nou.
Copacul, devenit acum un simplu trunchi fara crengi, a continuat sa-l astepte. Ar fi vrut sa il strige, dar nu mai avea ramuri si frunze care sa poata canta in bataia vantului. Vanturile continuau sa bata, dar el nu mai putea scoate nici un sunet. Cu un efort suprem, sufletul sau a reusit sa rosteasca o ultima chemare: “Vino, vino, iubitul meu”.

Timpul a trecut, iar barbatul a imbatranit. Odata, se afla prin apropiere, asa ca a venit si s-a aşezat sub copac. Acesta l-a intrebat: “Ce mai pot face pentru tine? Ai venit dupa foarte, foarte mult timp”.
Batranul i-a raspuns: “Ce poti face pentru mine? As vrea sa ajung intr-o tara indepartata, sa castig si mai multi bani. Pentru asta, am nevoie de o barca”. Fericit, copacul i-a spus: “Taie-mi trunchiul si fa-ti o barca din el. As fi extrem de fericit sa devin barca ta si sa te ajut sa mergi astfel in tara aceea indepartata, pentru a castiga mai multi bani. Dar, te rog, ai grija de tine si intoarce-te cat mai repede. Voi astepta de-a pururi intoarcerea ta”. Omul a adus un ferastrau, a taiat trunchiul copacului, si-a facut o barca din el si a plecat.
Acum, din copac nu a mai ramas decat radacina, dar el a continuat sa astepte cu rabdare intoarcerea celui iubit. A asteptat mereu si mereu, constient insa ca nu mai avea nimic de oferit. Poate ca barbatul nu se va mai intoarce niciodata. Egoul nu se duce decat acolo unde are ceva de castigat.

Odata, m-am asezat langa ciot. Acesta mi-a soptit: “Am un prieten care a plecat departe si nu s-a mai intors. Ma tem sa nu se fi inecat, sau sa nu se fi ratacit. Poate ca s-a pierdut in tara aceea indepartata. Poate ca nici macar nu mai este in viata. O, cat mi-as dori sa aflu vesti de la el! Ma apropii de sfarsitul vietii, asa ca tot ce mi-as mai dori ar fi sa aflu vesti despre el. Atunci as muri linistit. Dar stiu ca nu ar mai veni nici daca mi-ar auzi strigatul, caci nu mai am nimic sa-i ofer, iar el nu intelege decat acest limbaj”.
Egoul nu intelege decat limbajul acceptarii. Iubirea vorbeste limbajul daruirii.

  Carte scrisa de Shel Silverstein

Imi jerftesc egoismul

Pleacă din locul în care iubirea se înghesuie doar în sufletul tău. Iubirea ta nu va ajunge niciodată pentru amândoi oricât de mare ar fi ea.
Pleacă din viața celui care îți oferă doar locul doi. De ce te-ai mulțumi cu premiul de consolare când poți ocupa cel mai important loc în viața altcuiva?!
Fugi departe de omul care simte nevoia să te verifice ca să te creadă pe cuvânt. Mai devreme sau mai târziu vei simți că tot aerul din jurul tău s-a împuținat. Te vei simți îngrădit și vei dori cu disperare o gură mare de aer proaspăt. Nu accepta să fii tratat ca un gunoi. Știi vorba aia veche care spune că “unde dragoste nu e, nimic nu e”? Eu aș schimba-o. Aș spune că acolo unde nu e respect, orice alt sentiment pălește! Nu vrei să fii confundat cu preșul de la intrare, nu-i așa? Nu permite nimănui să te lovească. Astfel de greșeli nu merită a două șansă. Niciodată! Nu cerși iubirea nimănui. Meriți să fii iubit așa cum iubești, așa că nu are sens să bați într-una la aceeași ușă închisă.

Versuri aruncate

Eu nu te vreau dar obsesiv

Te-as tot chema si alunga

Si-n sarutari te-as imbraca

Si vreau sa uit dar nu e chip.

Tu nu-mi esti drag dar mi-ai furat

Un strop de suflet intr-o zi

Si-n joaca noastra de copii

Intreaga soarta mi-ai schimbat

Te-as cauta dar mandra sunt

Si nu te chem si nu te vreau

Si n-am sa cred in tine iar

Si vorbele n-am sa-ti ascult.

Te du pe calea nepasarii

Si uita-ma sa ma dezleg

Eliberarea s-o aleg

Si pacea simpla a uitarii.

Mi-ai luat surasul si iubirea

Ai luat cu tine linistea

Si din ce-a fost frumos candva

Vom sterge chiar si amintirea…

Descarcari emotionale

Nu va insurati pana nu invatati arta de a face complimente.A descoperi o femeie inainte de casatorie e o chestiune de gust ,dar dupa o necesitate si o garanti e de fericire .Uniunea conjugala nu atat franchete ,cat diplomatie.

Diferenta dintre dragoste si sex este ca cea din urma te elibereaza de tensiunea interioara, iar droagostea le 
cauzeaza .

Viata sexuala este un aspect foarte important in fiecare cuplu. Si, desigur, nu tot timpul viata sexuala a cuplului este numai lapte si miere. Exista momente in care libidoul unui sau altuia dintre parteneri este in scadere si atunci pot interveni niste mici animozitati care perturba viata sexuala din cuplu. Daca din cuplu mai lipseste si comunicarea, atunci cand partenerii se confrunta cu o astfel de situatie, lucrurile degenereaza si apar frustrarile sexuale. Cunoastem cu totii mitul ca barbatii se gandesc la sex si femeile nu prea. Nu este chiar asa. Sunt si barbati neinteresati de capitolul sex, dupa cum exista si femei cu un libido foarte ridicat. Si daca nu au un partener care sa le satisfaca dorintele, se instaleaza frustrarea sexuala, care nu tine cont de sex. Frustrarile apar si la barbat, si la femeie.


Presiunea este principala cauza a frustrarilor din viata sexuala a cuplului
Desi s-ar putea crede ca prea putina sau prea multa activitate sexuala poate fi principala cauza a frustrarilor sexuale, ei bine raspunul este NU. Presiunea pe care o resimt partenerii este sursa numarul unu de frustare in dormitorul conjugal. Daca unul dintre soti vrea mai mult sex, celalalt se simte obligat sa-i satisfaca nevoile. Aceeasi situatia este si cand unul are un libido mai scazut si se simte vinovat si obligat in acelasi timp sa se ridice la “standardele” cerute. Aici apare un cerc vicios care trebuie manevrat cu foarte mare atentie. Daca nu gasiti o cale delicata de comunicare, este indicat sa apelati la sfaturile unui specialist pentru ca, potrivit legilor fizicii, orice lucru tinut in tensiune, la un moment dat va ceda.
 

Feelings

     Suntem intotdeauna in cautarea eternului in alta parte decat aici; totdeauna ne indreptam ochii mintii spre alte lucruri decat spre situatia prezenta, spre aparenta prezenta; sau, mai ales, suntem in asteptarea mortii ca si cum n-am muri si reinvia in fiecare clipa. In fiecare clipa ni se ofera o viata noua. Astazi, acuma, indata e singurul lucru ce ne sta la indemana
      Spiritul femeilor e alcatuit din impresiile succesive lasate de barbatii care le-au iubit, tot astfel dupa cum gustul barbatilor e format din imaginile confuze si suprapuse ale femeilor care au trecut prin viata lor si adesea suferintele ingrozitoare pe care o femeie ne-a facut sa le induram devin pricina dragostei pe care o inspiram alteia, si pricina nenorocirii ei.
       Femeile sunt schimbatoare, totdeauna sunt in cautarea unei tinte precise catre care sa-si indrepte gandurile si dorintele lor ratacitoare; poate ca aceasta nevoie ii creeaza barbatului datoria de a fi busola lor, de a fi punctul fix. O mare dragoste nu reuseste sa lege de tine fiinta iubita, daca nu stii, in acelasi timp, sa-i umpli viata cu o bogatie de sentimente mereu reinnoite.

Marea

    In zori de zi ma bucur de aerul curat langa malul mari .Intamplarea a facut sa cunosc acolo cea mai fermecatoare persoana .
   Niciodata nu mi-am destainuit iubirea prin viu grai ,dar  daca privirile pot vorbi,atunci si cel mai idiot dintre idioti ar fi putut ghici ca eram îndrăgostită de el pana peste cap.
in cele din urma ma inteles si mi-a răspuns cu cea mai dulce privire ce se poate inchipui..
  Recunosc cu rusine ca in loc sa raspund placeri m-am retras in mine ca un melc,mai rece , si nu am aratat exact ce simt ......pana cand mi-am pierdut mintile,maucita de nedumerire si de rusine de presupusa mea eroare .
     Aceasta bizara atitudine mi-a creat reputatie de femeie usoara si lipsita de suflet ,reputatie pe care numai eu stiu cat de putin o merit.
 

Cele 10 porunci ale lui Casanova

Barbati, fiti pe faza!
De ce au unii succes in exces? Casanova stie!
Doar e tatal lor! In 73 de ani de viata el a facut dragoste cu 132 de femei, printre care aristocrate, actrite, dansatoare, servitoare, sclave grecoaice, cinci surori plus mama lor, un travestit, o cocosata, o nimfomana, cateva calugarite! Spre deosebire de fictivul Don Juan, Giacomo Casanova nu a fost un pradator sexual. El se indragostea de-a binelea de multe dintre femeile pe care le-a avut si scopul lui, atunci cand le ademenea in iatac, era sa le satisfaca pe ele (deseori se mandrea cu orgasmele multiple pe care iubitele lui le “culegeau” de pe urma priceperii lui).
Daca n-ai timp sa citesti cele 12 volume autobiografice ale lui Casanova, trebuie sa afli macar cele 10 porunci care au facut ca nimeni sa nu-i egaleze talentul de vrajitor sexual de mai bine de 200 de ani!
1. Ca sa faci o femeie sa se simta speciala, fa ceva special
Atunci cand vrei sa impresionezi o femeie, niciodata sa nu spui: “Deci… ce-ai vrea sa facem acum?” Un Casanova adevarat are intotdeauna un plan, nu sovaie si stie ce pas urmeaza. Astfel femeia capata incredere in el si se lasa dominata cu placere. Ca sa subjugi o femeie, zice batranul cuceritor, imagineaza-ti ca trebuie s-o ceri de nevasta si organizeaza seara cum crezi mai bine (in afara de inel si cazutul in genunchi).
2. Intimitatea e sexy
O femeie magulita e trei sferturi cucerita! Si nimic nu maguleste mai tare o femeie ca atunci cand simte ca a captat intreaga atentie a unui barbat. Daca o inviti in oras, n-are rost sa imparti seara cu alti prieteni. Du-o departe de galagie, de alte perechi curioase de ochi, de orice v-ar putea distrage atentia. Numai in intimitate o femeie este ea insasi.
3. Las-o sa se simta fascinata de faptul ca… esti fascinat de ea
Casanova invita femeile in camere pline de lumina si oglinzi pentru ca ele sa se bucure de imaginea lor din toate unghiurile posibile. De asemenea, femeia se simte mai sexy atunci cand se priveste in oglinda. Daca nu exista oglinzi, atunci trebuie sa devii tu insuti o oglinda in care ea sa se admire. Cum adica? Adica arata-i ce efect are asupra ta: din cand in cand zambeste-i admirativ, ramai cu ochii la ea si nu-i raspunde la ce te intreaba (semn ca nici nu mai auzi de fermecat ce esti). Daca fata e draguta, nu-i spune asta, pentru ca toata lumea i-o spune. Tu spune-i ca e inteligenta si ai castigat un punct in plus.
4. Intreab-o la ce se gandeste
Arata-i ca interesul tau pentru ea e mai profund decat pielea. Ca nu e doar o piesa decorativa. Atunci cand privesti femeia ca pe un simplu obiect, ai tendinta sa te concentrezi mai mult asupra ta si atunci nu esti un Casanova. Seducerea unei femei dura la Casanova ore intregi, in care el stia ce sa intrebe si cum sa asculte. Motivul pentru care femeile il gaseau pe Casanova fascinant era acela ca el le gasea pe ele fascinante! E usor sa faci o femeie sa vorbeasca despre sine. N-ai decat sa pui intrebari cu final deschis si apoi sa inchizi gura. Batranul cuceritor atingea mai intai sufletul unei femei inainte sa indrazneasca sa atinga orice altceva.
5. Nu te zgarci tocmai acum!
Daca a acceptat sa iasa cu tine, nu-ti numara in fata ei banutii. Exagereaza cu galanteriile. Aceste exagerari sunt mici desfrauri (caviar, un cadou costisitor de la prima intalnire, sampania cea mai scumpa din meniu). O data ce le-a acceptat pe acestea, le va accepta si pe cele care urmeaza (in dormitor). E de-ajuns, deci, s-o faci sa pacatuiasca putin (lacomindu-se, de exemplu, la o cina copioasa), ca va pacatui din nou.
6. Da importanta simturilor ei
Casanova folosea afrodiziace. Parfuma camera cu tuberoze pentru ca se credea ca stimuleaza apetitul sexual si servea stridii la sampanie pentru ca un singur lucru se simte mai placut pe limba decat stridiile… O facea sa vorbeasca – nu uita ca oricarei femei ii place muzica propriei voci – si din cand in cand o atingea usor ca sa-i aduca aminte de ce se afla acolo…
Asadar, acorda atentie celor cinci simturi ale femeii de langa tine. Fiecare din ele e un motoras pe care trebuie sa-l incalzesti.
7. Ai rabdare!
Desi Casanova se infierbanta atunci cand observa ca o femeie nu poarta corset, ci doar o camasa de dantela, nu se arunca asupra ei. El credea ca daca gusti placerea prea repede, nu apuci s-o gusti pe toata. Deci trebuie sa stii ca preludiul nu incepe cu 60 de secunde inaintea actului sexual si nici macar nu incepe in dormitor. El incepe o data cu momentul intalnirii…
8. Joaca-te!
Mancarea si bautura pe care le comanda Casanova erau in mare parte aluzii sexuale: stridii, branzeturi moi, fructe coapte, suculente, vinuri spumoase. Un motiv era acela ca ii placea sa vada femeia bagand in gura toate aceste lucruri. Un alt motiv era ca ii placea sa se joace. Cand o stridie lunecoasa ii cadea ei in decolteu, se oferea imediat sa o soarba de acolo. De asemenea, o incuraja sa-si balaceasca mainile in recipientele cu ulei si otet. Casanova era constient ca sexul nu e un lucru serios, ci o joaca de adulti. Asadar, cand o inviti sa mancati undeva, aminteste-ti ca preludiul deja a inceput. Mancati unul din mana celuilalt, beti amandoi din aceeasi cupa etc.
9. Fii spontan
Casanova era un tip rabdator, dar niciodata nu lasa sa-i scape o ocazie daca se ivea singura. Cand o femeie ti se ofera din proprie initiativa, uita de toate celelalte porunci si bucura-te de norocul pe care l-ai avut.
10. Fa-i cadouri sexy
Casanova cumpara femeilor desuuri si le dadea motiv sa le probeze. Astfel, joaca incepea. Nu oferi femeii cadouri foarte serioase din prima: carti, haine de blana. E de-ajuns ceva vaporos, o esarfa de matase, un “neglige” in care sa alunece cand ajungeti in dormitor. Trimite-o sa se imbrace singura in baie si las-o sa-si faca aparitia triumfatoare. Va fi deja excitata.




un articol bun de citit( sursa google  )

Viata ca o piesa

 Viata e ca un teatru,iar noi in ea suntem niste actori.


Adio maiestre...ti-ai jucat piesa pana la final ,felicitari pentru drama din viata mea.Ti-ai ales un scenariu bun si de-ai schimba ideeile si de a nu mai crede in nimeni.

actul  1

Nu era cel mai bogat, dar nici sărac nu era. Îi plăcea să atragă femeile, să întreţină relaţii amoroase, apoi să le părăsească. A trăit din plăcerea de a vedea cum se topesc femeile după el, cum plâng pe umărul lui, având o părere foarte proastă despre ele.

Ti se potriveste manusa  ,nici nu pot sa fac diferenta intre tine ca persoana si personaj.

actul 2

Ele iubeau, eu mă jucam. Nu m-au atras femeile cu personalitate puternică, ci femeile frumoase. Prin patul meu au trecut femei incredibil de frumoase. Mă opream cu maşina la orice fustă, făceam complimente uneia, mă întorceam şi o curtam pe alta. Nu-mi mai aduc aminte numele tuturor femeilor cu care am ajuns în aşternut. Am preferat să mă distrez în cluburi, dansând dezlănţuit, să număr partidele de sex prin hoteluri şi în sânul naturii, dar n-am iubit niciodată cu adevărat. O sunam, o invitam la restaurant sau în altă parte atât cât eram interesat de ea, apoi o părăseam şi plecam la alta fără să-mi pese că era îndrăgostită de mine.”

Ultima strigare

Momente de bucurie si tristete,fara sa las nimic ascuns
Eu voi pleca....
Intr-o lunga calatorie de mana cu speranta.
Voi lupta pentru toate visele mele sperand ca intr-o zi voi zambi pentru reusite.
Am dreptul sa imi gasesc linistea,pentru mine,pentru sufletul meu.
Sunt sigura ca in viata mea va exista si momentul in care zambetul ma va gasi.
Iar tu,inger cu ochi tristi,asculta vantul ,l-am trimis sa iti spuna:"Ramai cu bine"
Pastreaza-ma de vrei in visele ce candva erau de nepretuit
Atata timp cat iti vei aminti de mine nu voi fi prea departe
Am rugat  ploaia sa iti  dea sarutul de ramas bun si sa iti  spele lacrimile
Si stelele mi-au promis ca iti vor lumina calea spre o lume noua si frumoasa
Iar soarele iti va inveli  inima in iubire  si iti va scalda ochii in fericire..

My inside

 Se sfârşise. Nu mai simţea nimic decât o amărăciune nostalgică faţă de străinul pe care-l cunoscuse odată mai bine decât pe ea însăşi. Singurul lucru care îi mai lega, cel care îi adusese în acea clipă faţă-n faţă, era melancolia amintirilor aproape uitate. Se lăsă cuprinsă de braţele lui, lipsită de putere . Acolo era vechiul ei refugiu, ascunzătoarea ei, locul în care odată îşi păstrase inima . În vremurile acelea, când obişnuia să-i mângâie umerii goi cu buzele sale şi să-i asculte trupul răsuflând în miez de noapte, se simţise întreagă, antrenată parcă de o bucurie frenetică.

 Nu va şti niciodată ce devenise ea în lunile în care el lipsise. Zâmbetele frânte, tăcerea ca de plumb, pustiul şi apăsarea vor rămâne doar ale ei, simple momente în care căzuse pradă trecutului, prea vulnerabilă ca să meargă mai departe, prea puternică ca să uite.

 Un adio rostit cu jumătate de glas, căci o parte din ea se agăţa de fiecare clipă pe care îi va fi cu neputinţă să o retrăiască. Dar ştia că într-un târziu va trebui să-l lase în urmă.  

Citate

“Căutam mereu putere şi încredere în afara mea, dar acestea vin dinăuntru. Erau acolo dintotdeauna.”

- Anna Freud


"Atunci cand renuntand la propria fericire, ne vom multumi sa-i stim fericiti pe cei ce ne inconjoara, inseamna, poate, ca am inceput noi insine sa fim fericiti."

- Jacinto Benavente



"Ziua de ieri s-a sfârșit noaptea trecută. Fiecare zi este un nou început. Învață să uiți. Și mergi mai departe."

- Norman Vincent Peale


"Fiecare zi reprezintă un nou început, o nouă mică viață. Mulți s-au luptat pentru a trăi până în acest moment, până în această zi. Această zi ne dă ocazii pentru a învăța ceva nou: există lucruri care ni se vor întâmpla doar o dată în viață, și depinde de noi dacă vom profita de acestea sau nu."

- Leo Buscaglia 


"Oferă din lumina ta celor din jur și vei străluci mai tare."
- Valeriu Butulescu

Nu mai esti cum erai

În zadar încerci sa mă ai lînga tine .în zadar mă căuti ..nu mai eşti tu cel de care mă îndrăgostise. Tu nu poţi să fii cum vreau eu!


S-a întors. de parcă n-ar fi plecat vreodată, de parcă n-ar fi durut vreodată.

       ”Unde încep eu se termină infinitul”. Tu nu ai înţeles. M-ai întrebat cum aş vrea să mă iubeşti, iar apoi ţi-ai dorit să nu fi cunoscut răspunsul.

 Sunt acele momente când cazi pe gânduri şi începi să revezi secvenţe din viaţa ta. Mai plăcute sau mai puţin plăcute.
Întâlneşti oameni pe care nu i-ai mai văzut de mult timp, de care a trebuit să te desparţi şi descoperi că încă ţii la ei şi că te-ai bucura să îi mai vezi şi să îi strângi în braţe.
Dai peste momentele de bucurie petrecute alături de ei, brusc ecoul vocii lor începe să-ţi răsune în urechi şi realizezi că îţi este dor.
Revezi acele episoade în care ai plâns după oameni care nu mai sunt, în care te-ai simţit singur, în care ai avut nevoie de un umăr pe care să plângi şi să te descarci.
Nu treci nepăsător nici peste dezamăgirile şi vorbele grele ale unora. Te-au durut şi undeva acolo, mai este o rană care nu s-a vindecat de tot.
Deodată zâmbeşti gândindu-te la anii copilăriei, când erai un copil mic, firav şi dornic să descopere fiecare părticică din tot ce înseamnă viaţă.
Nu uiţi nici de prietenii pe care i-ai avut atunci şi de care ai ajuns să te îndepărtezi din diferite motive.
Iţi aminteşti de dimineţile răcoroase de vară când ieşeai afară şi lăsai soarele să te îmbrăţişeze cu razele lui în timp ce urmăreai cu drag zborul rândunicilor.
Deodată eşti trezit la realitate de căldura unei lacrimi ce tocmai ţi se scurge pe obraz. Este o lacrimă nostalgică, o lacrimă plină de amintiri, dor şi emoţii. ©

Ganduri de seara

M-a invaluit deodată un aer proaspăt ca si cum ceată deasă din jurul meu s-ar fi risipit pentru o vreme.
Mă simt inviorata ,parca intreg trupul mi-a fost scăldat intr-o apa limpede si rece de izvor ,îmi dădeam seama ca simturile mele sunt treze si vigilente.
E nevoie de dragoste ca sa obtii si sa cresti dragoste,asta am invatat.
Faptul ca a cum nu sunt decît o făptură mica uitată intr-un colt ce traieste fara pasiune.
Pe de o parte este el ,umbra intunecata.
Pentru ca exista acel om care îţi pote schimba viaţa ca la un joc de carti .Pierzatorul nu isi poate explica de ce pierde iar cel ce castiga se bucura de benefici.Dar intr-o zi ajungi sa recunosti ca singurul vinovat esti tu ca nu ai stiut sa tragi cartea norocoasă cînd ai tras din slot.

Când îmi spuneau că libertatea este importantă, n-am vrut să cred.
Când îmi spuneau că trebuie să trăiești fiecare clipă, mi se părea riscant.
Când îmi spuneau că trebuie să accepți iubirea altora, mi se părea că nu merit atât de mult.

Mi-am răscolit prin suflet și am înțeles că este bine așa: esti minunat să te simți importantă pentru altcineva, să descoperi lucruri noi în comun, să te ascunzi în brațele sufletului pereche și să trăiești pur și simplu clipa. Este minunat să te simți liber/ă deși vă leagă sentimentele, să te aștepți la puțin și să descoperi că acele gesturi valorează enorm de mult, să priveși înainte și să simți că ești pregătit/ă pentru un nou început.

Când mă simțeam pierdută, mi-ai oferit o nouă șansă.
Ce va urma? Un răsărit al inimii.

Din nou in viata mea

Mi-am amintit de tine instantaneu in acel paradis ce semana cu o plaja imensa incalzita de razele soarelui cu nisipul de matase atins cu cantec de vioara.Si-am descoperit de fapt ca amintirea a fost golita nu mai exista nimic din ceea ce a fost  ,in drum spre plaja sufletul meu  a fost de negasit iar tu nu mai erai ce ai fost ....te-ai transformat .Imi e dor de acel apus de soare,insa nu mai constituie refugiul de altadata.Un vant stingher bate acum peste plaja ce a ramas goala ,aducand cu el un aer de tristete iar in acel pustiu s-au spulberat toate sperantele mele.
Vroiam sa am din nou vise si escapade in zori de zi,departe de realitatea care o refuz cu toata fiinta mea.
Marea incepe sa semene deja cu o umbra din trecut ,sau mai de graba cu  un ecran unde sa derulat un film cu secvente din viata mea, toate la trecut fara sa starneasca nici un sentiment .
Totul a fost o mare neintelegere.

Te-ai pierdut

Ai sters orice urma de a ajunge la tine ,am stiut intotdeauna ca-ti face rau sa ma vezi ,sa sti de mine.Acum pot intelege ca doare sa vezi lucrurile altfel decat le sti.Pot intelege ca-ti pasa si ti-a pasat tot timpul.Este greu de imaginat ce se afla in sufletul tau ,cate framantari si cate oscilari.
Privind acum in urma ,imi dau seama cu emotie ca pentru tine contam.
Numai pot face nimic sa te readuc inapoi,imi este dor de tine si nu te mai pot vedea ,simti  si imbratisa .

E imposibil sa nu-mi aduc aminte de tine,am avut parte de clipe frumoase impreuna si mi-au ramas inchise intr-un colt de suflet.
 
A trecut mult timp dar tot imi lipsesti,nu stiu cat de mult va mai dura pana trec aceste chinuri si framantari.
Nu mi-a trecut niciodata prin cap ca vor ramane urme adanci.

Nostalgie

In ciuda vremi capriciase ,eu raman nostalgica cu gandul departe.
Privesc de la fereastra soarele cum norii il ascunde ,te caut printre ei .Imi este dor de privirea  si de caldura ta ,de vorbele frumoase,de zilele pline in care imi umpleai timpul.
Sunt constienta ca esti departe, dar  traiesc fiecare amintire cu intensitate ,sunt multe imagini pe care le pastrez in inima mea .Uneori plang ,uneori zambesc ,uneori cred ca sunt nefericita alteori ca am prea mult.
Ma simt din ce in ce mai departe de viata obisnuita , cu fiecare zi ce trece.
M-as bucura sa te revad pentru o clipa  ,sa ma pot bucura de chipul tau frumos,desi pasiunea sa ma domolit ,nu-i pot cere inimi sa te uite.

Ganduri de seara

Nu  sunt perfecta ,desi Dumnezeu stie ca am incercat sa fiu.Am facut tot ce mi-a stat in putinta sa fiu o femeie perfecta .Mi-am dorit sa fiu intodeauna calda,iubitoare si rezonabila.cred ca as fi putut pastra aceasta aparenta ,da nu pot face asta ani de zile.Am devenit irascibila si egoista si stiu ce nu voi mai putea fi perfecta niciodata.
 Nu pot schimba trecutul si nu pot schimba viitorul,trebui sa accept ceea ce mi se intampla .
Si totusi pana la urma ma bucur ca am iesit cu bine din trecut ,putin sifonata si cu un gust amar incerc sa privesc in fata.
 Cati dintre noi nu am facut greseli cu consecinte dezastruoase? Trebuie sa stim sa trecem peste.Ceea ce am facut nu a fost un accident inocent.Poate ca viata ma pus la incercare ,poate a fost o lectie sau poate am pierdut trenul care urma sa ma duca pe culmiile fericirii.Nu pot sti niciodata .
 Nu mi-am dorit sa sufar atat ,dar a fost vina mea ,orice sansa fie ea cat de mica ma atarnam de ea ,si mereu spuneam ca o  sa se termine bine .
 Pe parcursu ultimilor luni teama a fost tovarasa mea din umbra.M-am temut de necunoscut ,m-am temut sa-mi parasesc sotul,m-am temut sa tin prea mult la el.Am cautat o siguranta in multe persoane si nu am gasit.E greu sa nu ai un sprijin atunci cand il cauti.
 Pentru o perioada eram moarta pe dinauntru nimic nu mai parea sa fie la fel,Mi-am satisfacut propriile dorinte  egoiste fara sa ma gandesc la cei din jur ,nu m-am gandit nici la mine.

Sufletul incearca sa se vindece de ranile ascunse dar eu am ramas tot pierduta in ganduri.Singurul motiv pentru a merge inainte e visul meu ,voi face un efort foarte mare sa-l pot indeplini .....e timpul .

A aparut o luminca

Cum e sa crezi ca totul e pierdut si sa te ineci in valurile mari fara speranta dar totusi pe fund sa gasesti o sclipire mica care sa te readuca la supraafata.Nu stiu ce aduce starea asta poate timpul poate ranile din suflet  nu-mi pot da seama.
 Am inghitit suferinta ,toate lacrimile,ura si resentimentele si am reusit sa scap de ele .M-am zbatut in apele tulbure ale trairilor din trecut si am reusit sa ies la suprafata.
 Am stat fata in fata cu mine si m-am intrebat ce simt ce mai e si ce a mai ramas si analizand lucurile mi-am dat seama ca timpul trece foarte repede si ca de el e legat si viitorul meu .
 Vreau  sa traiesc ,sa iubesc si sa ma implinesc ca femei .Vreau sa ii iert pe cei care m-au ranit profund si partial cu sau fara voia lor.Sa invat sa ma iert si pe mine, sa ma vindec de rani sa sterg ori ce urma de trecut .
 Acum tot ce am de facut e sa-mi rescriu povestea singura ,nu pot gusta din placerile vieti fara sa dau nimic inapoi.Si au fost si bune si rele, si fericire si suferinta .
 Sunt libera sa-mi vindec trecutul si o sa incep a trai din nou

Nesansa

Ma simt ca un om care se ineaca.Nu ma indoiesc de iubirea pe care ti-am purtat-o si ti-o port si acum,ma indoiesc doar de capacitatea  mea de a lua decizi.Tot timpul nu am facut alceva decat sa-ti castig iubirea neconditionata.Iti respect deciziile  si nu pot sa le schimb chiar daca as vrea,stiu doar ca in adancul suletului,acolo zac ascunse toate adevarurile nespuse ,poate am fi descoperit fericirea daca am fi eliberat  aceste cuvinte mai devreme.
Dacă as fi putut da totul înapoi si sa mă întorc la vechiul început .........dar ........am fi avut o posibilitate mai mare de a fi împreuna.Mă simt responsabilă pentru amandoi ,eu nefericita si tu intr-o relatie care  nu te satisface.Dar astea sunt urmarile greşelilor pe care amîndoi nu am stiut sa le gestionam la momentul potrivit.
  Nu  am putut sa te fac sa ma iubesti atat de tare incat sa ma vrei dincolo de prejudecati ,dar stiu ca ti-au placut saruturile mele dulci pe care nu le vei uita.

Haos

Si da e haos provocat de starile mele interioare ,tu le-ai dat peste cap,tu si  nesiguranta ce mi-ai
last-o .Sunt zile in care nimic din ceea ce fac nu ma tine pe linia de plutire.Zile lungi pe care le vreau mai repede sfarsite in somn.

 Si iubesc cu toata fiinta mea neunoscutul si  ador sa ma pierd intre nimic si tot,chiar daca am descoperit parti ascunse ale vieti le-as putea gusta din nou , nu regret  nici o secunda.Cand le atingi iti vindeca sufletul dar in aceelasi timp te pierzi.

 Simt ca oricat m-as stradui nimic nu este asa cum ar trebui sa fie in viata mea .Alerg mereu dupa iluzii  dar raman numai ale mele.Dintr-o infinitate de ganduri mereu ma opresc la tine.

Totul e diferit, traiesti senzati nemaintalnite toate din pacat si confuzie ,pasiune si dorinta , de neimplinire si sperante toate puse in tine, tu barbatul necunoscut ca-mi ofereai siguranta dar  in aceelasi tmp si nesiguranta.

Cum as putea sa smulg toata durerea din sufletul meu cand nici eu nu stiu macar care e cauza si de ce sa instalat in mine .

Trebuie sa  pot,trebuie sa uit ,trebuie sa fug din prezentul meu de cosmar. cu pasi marunti am sa ma furisez catre fericire.

Sunt ata de prostuta si fragila uneori de nu ma recunosc, mereu ma gandesc la ceea ce ma face mai speciala decat alti .

Iti multumesc tie pentru spargerea stratului de gheata din inima mea cu fiecare cuvant al tau ai topit ghetarul si cu fiecare atingere ai sters si urmele.

 Singuratatea in care ma aflu se simte ca o boala grea ,ca un parazit de care nu pot sa scap,ce pot sa fac e decat sa astept sa treaca .

Pasiune

Revin la realitate puţin cate puţin.Ma intreb de cata pasiune eram capabilă?
Nici prin cap nu-mi trecea ca pasiunea poate deveni violenta ,sa doară ca se consuma repede si ca te poate face sa uiti de tine intr-o mare masura.Da ca nu as fi împărţit cu el aceasta nebunie si acest sentiment de împlinire ,m-as fi ruşinat de egoism orb.
Fusese doar de puţine ori in  care ne-am pierdut ,dar inca mai traiesc acel moment unde nu exista nici trecut nici viitor ,ci doar un prezent care nu-mi doream sa se termine.Si niciodata nu m-am simtit mai vie ca in acele momente de delir .Îmi aduc aminte de moliciunea mea ,de mirosul parfumului pe care-l purta ,de bataile rapezi infierbantate ale inimiilor noastre si de trupurile fierbinţi ce se  rostogoleau .Rasuflarea lui imi gadila gatul , simtem gustul pieli lui ,desigur amîndoi descopeream pasiunea.Mă mîngîia uşor după ceafă ravasindu-mi buclele moi,imi spunea mereu ca adora parfumul pe care îl port .Exista o atracţie puternica intre noi,trupurile ni se contopeau imi placea sa-i mangai spatele ii simţeam muschii lungi si puternici , iar el adora sa imi atingea coapsele,gemeam  de placere , ne sărutăm pană rămînem fără suflare .
De fiecare data avea un ritual ,îi  plăcea  muzica lentă mă trăgea către el cu putere si aştepta sa-i soptesc vorbe frumoase,draperiile erau trase si în camera întuneric doar lumina monitorului reflecta asupra noastră.
Plăcerea  uimitoare pe  care o simtisem ştiam ca nu va dura un infinit,oricat de intensa era pasiunea ştiam ca urma un gol amar .Întrucît  mi-l voi dori din ce in ce mai mult ,si stiam ca  nu va fi posibil .Chiar si cu un asemenea preţ mă deschideam ca o floare fragila de fiecare data ,devenisem din ce in ce mai slabă la atingerile lui

.

Fraze .......

Inca din copilarie cred ca viata are un sens,o directie si o valoare,ca nici o suferinta nu e in van,ca fiecare picatura de sange si fiecare lacrima conteaza si ca taina lumii se regaseste in iubire.